Acest articol face parte din seria „Unscrewing Ourselves”, dedicată temelor legate de sex, în care prezentăm oamenii şi ideile care caută să îmbunătăţească sănătatea sexuală. Citeşte mai multe articole din această serie aici .

„Ştiam ce boală avea. Dar a fost greu, fiindcă eram elevă şi nu-i puteam convinge pe ce mari”, povesteşte Ruth Nabembezi. Suntem la un restaurant aproape de biroul ei micuţ din Kampala, de unde am fost nevoite să plecăm fiindcă era plin de angajaţi şi de clienţi. Pe tocuri şi purtând un taior elegant, femeia de 22 de ani se îmbracă bine, dar când vorbeşte despre moartea surorii ei, Nabembezi coboară vocea şi priveşte în jos. „Putem lua o scurtă pauză?”

Părinţii lui Nabembezi au murit de SIDA când ea avea patru ani şi a fost trimisă la un orfelinat din Mpigi, un oraş din centrul Ugandei. Când a primit o bursă să meargă la şcoală, a tot făcut naveta între internat şi casa unchiului ei, unde locuia sora ei mai mare, Pamela.

„Ştiam că e infectată cu HIV pentru că ştiam că tata avusese multe femei. Fusese soldat şi avusese neveste peste tot”, povesteşte Nabembezi.

Citește și Care-s întrebările tinerilor din România despre sex, la care găsesc răspunsuri doar pe Internet

Pamela era cu şapte ani mai mare decât ea şi avusese deja copii care muriseră de mici. (În Uganda, rata mortalităţii infantile la bebeluşii infectaţi cu HIV e de şase ori mai mare decât la bebeluşii care nu au virusul.) Nabembezi văzuse fişele medicale în care scria că sora ei era infectată cu HIV, dar familia n-a discutat niciodată deschis despre asta.

Când avea 16 ani, Nabembezi a fost chemată acasă de la şcoală. Pamela murise la doar 23 de ani. „Slăbise foarte mult, îi cădea părul şi îi apăruseră tot felul de eczeme. Oamenii credeau că i se făcuseră farmece”, îşi aminteşte Nabembezi, adăugând că inclusiv sora ei ajunsese să creadă că era blestemată.
La un moment dat, chiar ajunsese la un vraci. „La spital, medicii îi spuneau să ia medicamente, dar ea era reticentă de gura lumii. Şi-a pierdut interesul să continue tratamentul.”

Când s-a întors la şcoală după moartea surorii ei, Nabembezi a început să se gândească tot mai mult la lipsa de informaţii legate de boala Pamelei. „Am început să discut cu prietenele mele despre HIV, dar n-a ajutat prea mult, fiindcă pe atunci nu puteam vorbi despre situaţia mea de acasă”, recunoaşte ea. „Oamenii discriminează şi te izolează când vorbeşti despre HIV şi nici acum nu-mi face nicio plăcere să-mi spun povestea.”

Potrivit UNAIDS, 1,4 milioane de persoane sunt infectate cu HIV în Uganda. Când Nabembezi a terminat şcoala şi s-a alăturat unei Academii pentru Inovaţie Socială pentru tineri defavorizaţi, a vrut să creeze o platformă care să le dea tinerilor acces gratuit şi anonim la educaţie sexuală, ceea ce i-a lipsit surorii ei.

Într-o ţară în care politicienii şi liderii religioşi susţin numai abstinenţa sexuală în rândul tinerilor, nu e de mirare că educaţia sexuală a fost scoasă complet din programa şcolară. O universitate exmatriculează studentele dacă rămân însărcinate fără a fi căsătorite. În schimb, tinerii ugandezi învaţă despre sex după ureche, luându-se după zvonuri şi superstiţii, cum ar fi că te poţi vindeca de SIDA dacă faci sex cu o persoană virgină. Ruşinea şi lipsa de informaţii duc la răspândirea infecţiilor cu HIV şi la tragedii precum moartea surorii lui Nabembezi.

Aşa a apărut Ask Without Shame: o aplicaţie, o linie telefonică şi de SMS gratuite, precum şi un serviciu de mesagerie pe Whatsapp, prin care se oferă informaţii corecte despre sex. Momentan, există 35 000 de utilizatori, dar numărul lor e aşteptat să crească până la 500 000 până la sfârşitul anului 2017. Utilizatorii trimit întrebări pe diferitele platforme şi primesc răspunsuri de la o echipă de 12 medici, asistente, clinicieni şi psihologi. Toate întrebările sunt anonime, cu excepţia utilizatorilor care intră în grupul de WhatsApp pentru a discuta despre diverse subiecte împreună.

„Sunt întrebări despre HIV sau alte boli cu transmitere sexuală, despre menstruaţie, despre masturbare, sau orice alte întrebări legate de sexualitate”, explică Nabembezi. „Ask Without Shame întinde o mână de ajutor şi poate salva vieţi. Poţi afla informaţiile care te interesează fără să ştie nimeni că ai apelat la acest serviciu.”

Citește și Cinci femei puternice mi-au spus cum au învățat să facă sex

Un sondaj la nivel naţional publicat în luna august a relevat că procentajul de tineri ugandezi între 15 şi 19 ani infectaţi cu HIV a scăzut în ultimii cinci ani. Din păcate, procentajul e disproporţionat în cazul femeilor, 5,1% dintre femeile cu vârste cuprinse între 20 şi 24 de ani fiind infectate cu HIV, comparativ cu 1,3% dintre bărbaţi.

În general, femeile sunt cele care apelează la Ask Without Shame cu probleme legate de HIV. Nabembezi spune că femeilor le e mai uşor să recunoască că sunt infectate cu HIV deoarece au trecut deja prin ruşinea asociată emancipării sexuale. Pentru bărbaţi, în schimb, e mai complicat să recunoască.

„Bărbaţii se tem să recunoască. Avem bărbaţi care spun că sunt infectaţi cu HIV, dar se tem să le spună iubitelor lor, care nu înţeleg de ce insistă să folosească prezervative”, mai spune ea. Dar asta e mai degrabă excepţia, nu regula. Majoritatea bărbaţilor ugandezi continuă să facă sex neprotejat cu mai multe partenere după ce sunt diagnosticaţi, ceea ce specialiştii consideră că ar putea fi o explicaţie pentru diferenţa mare dintre procentele de femei şi de bărbaţi infectaţi cu HIV.

Discutând cu bărbaţi şi femei despre sex, Ask Without Shame are şi o perspectivă unică asupra problemelor de gen din Uganda, o ţară unde legile misogine, cum ar fi o măsură adoptată în 2014 care interzice fustele scurte, au ajuns de multe ori în presa internaţională. De exemplu, spune Nabembezi, femeile întreabă adesea despre contracepţie şi planificare familială. „Există concepţii negative în ceea ce priveşte contracepţia, dar acestea vin din partea bărbaţilor. Unii bărbaţi cred că pot păstra o parteneră doar dacă o lasă gravidă. Dacă femeia foloseşte metode contraceptive, bărbatul crede că aceasta se va culca cu oricine. E vorba de nesiguranţa masculină.”

Motivele răspândirii virusului HIV sunt complexe, însă stereotipurile de gen învechite contribuie şi ele, cu siguranţă. Din această cauză, bărbaţii tind să nu recunoască faptul că sunt bolnavi şi să nu caute ajutor, ceea ce duce la infectarea a 570 de tinere în fiecare săptămână. E foarte greu să schimbi mentalităţi de sute de ani, dar educaţia sexuală e o metodă simplă, practică şi relativ accesibilă de a împiedica răspândirea HIV şi a altor infecţii cu transmitere sexuală. Pe măsură ce tinerii ca Ruth Nabembezi devin agenţi ai schimbării, ea speră că tinerii ugandezi vor înţelege mai bine sexul şi vor fi liberi să „întrebe fără ruşine”.