Articolul a apărut inițial pe i-D.

Cum ar fi dacă jobul tău e să faci coloana sonoră pentru Twin Peaks? Adică să fii plătit ca să faci muzică pentru David Lynch. Gândește-te un pic la asta! Ăsta e jobul lui Dean Hurley, Twin Peaks Sound and Music Supervisor și colaboratorul lui Lynch de multă vreme.

Hurley conduce Asymmetrical Studios din Los Angeles a lui Lynch (cu sediul în casa faimoasă din filmul Lost Highway) și a colaborat la compunerea și producția a celor patru albume ale lui Lynch: The Air Is on Fire (2007, The Train (2011), Crazy Clown Time (2011) și The Big Dream (2013). De asemenea, Hurley a mai produs albume și pentru Lykke Li și Dirty Beaches. El nu doar l-a ajutat pe Lynch să selecționeze formațiile care au cântat melodia Twin Peaks Roadhouse, ci a încropit și niște tobe care cântă singure în episodul cinci, ca parte a unei formații fictive, alături de fiul lui Lynch, Riley.

După lansarea albumului Anthology Resource Vol. 1: △△, contribuția lui Hurley la serial, în materie de sound design, tocmai s-au lansat alte două albume. Twin Peaks (Music from the Limited Event Series) este o compilație a tuturor trucurilor care au zguduit Roadhouse-ul la reînvierea serialului, în timp ce Twin Peaks (Limited Event Series Soundtrack) prezintă în principal muzica compusă de Angelo Badalamenti, omul care a câștigat premiul Grammy pentru versiunea originală a coloanei sonore Twin Peaks.

Povestea conceptului original al coloanei sonore Peaks este faimoasă: Lynch îl ghidează pe Badalamenti „Fă-l ca vântul, Angelo”, în timp ce compuneau „Laura Palmer’s Theme”. Lynch îi spunea lui Badalamenti să nu schimbe nimic. „Îmi imaginez Twin Peaks”, spunea Badalmenti, în timp ce partitura lui de jale l-a emoționat pe Lynch până la lacrimi. Muzica a fost compusă înainte de a da startul la filmarea serialului.

Influența coloanei sonore originale evocatoare, cu temele sale bântuitoare și trăsăturile de jazz, care se plimbă între romantism și violență, un cocktail de nostalgie jignitoare și o tristețe inexplicabilă, întipărită în toată muzica pop. Soundtrack-ul a fost preluat, eșantionat, făcut coveruri sau a influențat pe toată lumea, de la Sky Ferreira, Bastille, Moby și Xiu Xiu, cu coperțile de album din 2016. Indiferent de an, coloana sonoră a lui Badalamenti pentru Twin Peaks va fi întotdeauna un punct de referință în muzică.

Noi am vorbit cu Dean Hurley despre secretul partiturii emblematice a lui Badalamenti, selectarea formațiilor care cântă la Roadhouse și interpretarea muzicii lui David Lynch.

Hai să trecem direct la chestiile interesante. Ce știi despre relația profesională a lui David Lynch cu Angelo Badalamenti?
De-a lungul anilor, la începutul colaborării, ei stăteau mult timp împreună. Angelo avea o camere de compus în centrul New York-ului și acolo obișnuiau să lucreze împreună la multe proiecte care s-au materializat în Floating Into The Night și soundtrack-ul original pentru Twin Peaks. Ei se mai duceau la studioul Excalibur [așa cum apare și în acest documentar nu prea cunoscut], care era al inginerului Art Polhemus.

Locația era la intersecția dintre 46th și 8th Avenue din New York. Cred că era în zona Times Square. David adora studio-ul ăla și considera că are un vibe est-european, ca un spațiu improvizat. Nu era un studio fițos și probabil de asta David și Angelo se simțeau confortabili acolo.

Asta se întâmpla în anii ‘80, prin ce schimbări au trecut de-a lungul timpului?
De când am început jobul ăsta, mereu l-am auzit pe David cum spunea: „Aș lucra cu Angelo în fiecare zi, dacă nu ar locui în New Jersey. Asta pentru că David stătea în Los Angeles, iar Angelo se mutase în New Jersey. Vorbeam cu asistentul lui Angelo, Jim Bruening, și ne gândeam la un plug-in Source-Connect, pe care puteai să-l inserezi într-un sesiune Protools și era ca o difuzare mp3 de calitate superioară, cu foarte puțină latență, de la orice alt studio, de oriunde din lume.

Practic, era ca un portal prin care David putea să-l asculte pe Angelo, în rezoluție maximă, de parcă era cu el în studio. De asemenea, ei discutau pe o aplicație similară cu Face Time, ca să poate avea același flow de lucru. Era ca o versiune futuristă. David adoră tehnologia nouă, așa că a fost super deschis. A fost tare doar să facilitez asta și să-i văd cum pot lucra ca pe vremuri. Noi am făcut un test chiar și înainte de formularea conceptului Twin Peaks, doar ca să poată colabora, iar când a apărut Twin Peaks, David a absorbit toate lucrurile astea și a venit la mine și mi-a spus: „Vreau să lucrez cu Angelo via internet.”

Ce anume îi oferă coloanei sonore Twin Peaks statutul ăsta emblematic?
Muzicalitatea lui Angelo, cum lucrează cu suspensiile, ca nimeni altcineva. Limbajul muzical și felul în care operează, e acolo, doar că el e unul dintre persoanele care exploatează suspensia până în punctul în care te face să simți intens muzica. E momentul în care două corzi se freacă una de cealaltă, până când reiese o altă notă, care te duce cu gândul la armonie și disonanță.

Ăsta e genul de romantism și violență la care oamenii reacționează. Disonanța e ca o alăturare violentă a tonalităților, iar armonia e co-existența romantică a diferitelor note.

Care e magia dintre David și Angelo, când colaborează?
Combinația dintre David și Angelo e felul în care Angelo exploatează lucrurile astea, iar David îl exploatează pe Angelo să depășească limitele. David e un tip de multe contraste, emoțiile sunt colore, el nu vrea să fie doar triste sau violente, ci șocante și tulburătoare. El se manifestă prin extreme pentru a-și expune punctul de vedere.

Sezonul trei din Twin Peaks pare să se folosească de liniște într-un mod pe care sezoanele anterioare nu l-au exploatat, iar asta contribuie la diferența de vibe.
Asta e în principal datorită lui David. El mereu vorbește despre cum filmul sau serialul sunt OK, atunci când se simte corect, care e o descriere atât de amorfă și abstractă a procesului în sine. Eu consider că există momente când se simte corect, dacă este saturat de muzică, și alte momente când se concentrează pe extreme și contraste între muzică și tăcere.

Selecția de formații care au cântat la Roadhouse a fost destul de controversată, au existat oamenii care au refuzat oportunitatea?
Nu, deși au fost formații pe care le-am vrut, dar nu au putut. Erau unii pe care David și-i dorea mult, a încercat de mai multe ori, dar a fost prea dificil, pentru că practic toată lumea trebuia să se dea peste cap cu programul, din cauza felului în care a fost filmat. Una dintre formațiile cu care discutam și a cărui fan sunt a spus ceva de genul: „Noi o să fim liberi într-o lună sau două, mai filmați atunci?”. Pur și simplu nu funcționează așa.

E un job destul de marfă, să-i prezinți muzicieni și formații lui David Lynch!
În mare parte e să-i atrag atenția, dar și el face același lucru pentru mine. El îmi spune cu un entuziasm pur despre formații. Câteodată, gusturile lui sunt imprevizibile. E valabil de ambele părți, nu doar eu îi prezint lui lucruri, el caută activ pe net și adoră să se îndrăgostească de reprezentații muzicale de pe YouTube.

Și eu m-am îndrăgostit de Cactus Blossoms după ce i-am descoperit prin Twin Peaks: The Return.
Am fost foarte impresionat de ei. Am vrut să găsesc o formație la care oamenii să aibă reacția aia: „Nu am mai auzit de ei, cine sunt oamenii ăștia?”. Am fost super entuziasmat și când i-am spus lui David. Eu i-am lăudat destul de mult și i-am spus: „Cum ar fi dacă ți-aș spune că am putea să-i avem în concert la Roadhouse pe Everly Brothers, ți-ar plăcea?”. El și-a dat seama că aveam ceva pregătit pentru el și am observat entuziasmul lui, „Cum e posibil?”. A fost distractiv.

https://www.facebook.com/viceromania/

Citește mai multe despre Twin Peaks:
Noul sezon din Twin Peaks va fi plin de muzicieni ciudați care nu știu să joace

5 lecții de viață importante de la David Lynch, regizorul Twin Peaks

Cum arată adevăratul oraș Twin Peaks

Am vorbit cu una dintre actrițele din Twin Peaks despre influența lui David Lynch în viața ei