Odată cu popularizarea comunității transsexuale, a crescut și fascinația față de chirurgia de confirmare a sexului, disponibilă pentru oamenii de toate genurile. Însă fascinația asta vine la pachet cu mituri înrădăcinate. Pentru persoanele trans-masculine, unul dintre cele mai mari mituri ține de construcția unui neo-falus, adică un penis: e o provocare tehnico-medicală prea mare pentru a fi de succes și oricum nu e „ca cel adevărat.”

Însă mitul ăsta e depășit de realitatea chirurgicală, care a evoluat o grămadă de la prima faloplastie cu scopul de chirurgie de confirmare a sexului, documentată în 1946. Deși penisul e un simbol potent și erect al masculinității, nu toți oamenii trans-masculini optează pentru una din varietatea de proceduri, denumite drept „chirurgia de jos”. Unii nu consideră astfel de chirurgie necesară. Nu există un singur mod corect de a adopta un sex, iar procedurile chirurgicale nu sunt necesare pentru a afirma masculinitatea cuiva. Alții preferă să aștepte din mai multe motive, de la griji în privința costurilor, la succesul operației.

---

Zece întrebări pe care ai vrut mereu să i le pui unui tip care face dildo-uri

---

Cei care aleg să facă asta se confruntă cu decizia tipului de chirurgie potrivit pentru ei. „Nu toată lumea alege faloplastia”, spune Loren Schechter, un chirurg plastician din Chicago, referindu-se la procedurile în care doctorii trebuie să construiască un penis pentru pacient. „Unii bărbați optează pentru o metoidioplastie, care e mai puțin complicată.”

„Cu meta-chirurgia”, spune Marci Bowers, un chirurg ginecolog și specialist în confirmarea sexelor din California, „partea tare e că sunt toate țesuturi locale. Nu se importă nimic.” Ea spune că „toată lumea are țesut erectil și spongios, cu toții funcționăm sexual în feluri similare.” Pacienții care iau testosteron tind să treacă cu timpul printr-o mărime clitorică, care poate fi accentuată prin procedura asta, în care clitorisul este despărțit de labie, pentru a-l face mai proeminent. De asemenea, un chirurg poate construi un scrotum și alungi uretra, pentru a-i permite pacientului să urineze din picioare. Rezultatele tind să fie mai mici decât cu faloplastie, ceea ce poate fi un rezultat nesatisfăcător pentru pacienți. „Dar e un penis. Nu există niciun dubiu în privința asta”, spune Bowers.

Pentru cei care aleg faloplastia, experiența procedurilor implicate poate fi una lungă și frustrantă. „E o perioadă de recuperare foarte lungă”, spune Kaleb Payne, un bărbat transsexual care a trecut prin prima etapă vara trecută. „E destul de greu. Unul dintre cele mai grele lucruri pe care le-am făcut, nu dar fizic, dar și emoțional și psihic.” Include să stai săptămâni la rând cu zona inghinală umflată și în dureri, plus o perioadă cu un cateter, până când organismul se vindecă suficient cât pacientul să poată urina independent.

Schechter spune că operația chirurgicală implică mai multe etape, în care se ia o grefă de piele de pe antebraț sau coapsă și se folosește pentru a construit un falus. În același timp, pacienții ar putea opta pentru o vagino-ectomie și scroto-plastie, în care chirurgul construiește testicule care se pot umple cu implanturi. „Am continuat să îmbunătățim și să evoluăm tehnicile noastre”, explică el, precizând și că fiecare chirurg are propria abordare, dar majoritatea implică câteva etape, din cauza complexității operației.

---

Bărbatul cu penisul monstru

---

După ce s-au recuperat complet, pacienții pot alege între un penis flexibil sau implanturi expandabile, care le permite să aibă erecții, iar cu sau fără implanturi, penisul poate fi stimulat și pacienții pot avea orgasme. Procedurile se pot întinde pe durata unui an sau chiar mai mult, și prezintă riscuri precum stricturi (blocaje în uretră cauzate de schimbările în diametru) și fistule (deschizături nedorite care provoacă scurgeri), explică Bowers. Payne notează că procedurile marchează pacientul cu o cicatrice foarte distinctivă și nevoia de fizio-terapie. Pacientul va purta un semn al experienței pe o parte foarte vizibilă a corpului.

Citește și: Cum e să faci operație de schimbare de sex

Există o atitudine solidă la unii chirurgi, uneori chiar și la oamenii trans, ca rezultatul faloplastiei și meta-ului este sub-standard, ceva despre care Bowers spune că poate fi exagerat de îngrijorările legate de masculinitate. Plângerile privind rezultatele slabe includ sugestii că falusul rezultat nu este „realist” sau oferă performanțe sexuale limitate. Având în vedere o obsesie socială colectivă cu dimensiunea, forma și caracteristicile generale ale penisurilor, este posibil să nu fie surprinzător faptul că se ridică întrebări legate de imaginea de sine și îngrijorări legate de aparență. Ca oamenii să obțină un penis nou de la zero ca adulți, presiunea de a compara poate fi imensă.

„Chiar și eu după operație”, spune Payne, „eram ceva de genul: „Nu știu… e pe corpul meu și îmi place pentru că este al meu, dar nu știu”. Dar acum, după operația la nivelul glandelor, care se vindecă și se dezumflă, totul s-a schimbat. Oamenii care spun că rezultatele nu sunt cum își doresc, văd doar fotografii cu organele de abia în proces de vindecare, care nu e același lucru.”

Întrebarea pe care o ridică și Payne nu e de ce e atât de dificil să construiești un penis care se simte natural pentru pacient, ci de ce chirurgii și pacienții nu pot comunica deschis despre avansurile incredibile ale rezultatului chirurgical. El notează că e mult mai greu să arăți fotografii cu rezultatele chirurgicale pe social media, atunci când vine vorba de genitale, iar, în consecință, cei care se gândesc să treacă prin chirurgie le este aproape imposibil să găsească imagini cu ce să se aștepte atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. În schimb, sunt forțați să se bazeze pe informații obscure, greu de găsit.

Payne intenționa doar să treacă din punct de vedere social, dar a constatat că cu cât mai mult a intrat în tranziție, cu atât mai mare a fost dilema sa, o cale care l-a determinat să exploreze opțiunile de faloplastie. De-a lungul drumului, el s-a adresat celorlalți oameni care au trecut prin asta pentru informare și îndrumare și îi sfătuiește pe alții să facă același lucru. „Este important să vorbim cu cât mai mulți oameni”, spune el, „pentru că toată lumea are o experiență diferită”.

De asemenea, Schechter notează că aceasta este o familie de intervenții chirurgicale cu un viitor promițător: cu cât mai mulți chirurgi practică și împărtășesc tehnici și sfaturi, cu atât evoluează. Într-o lume în care viitorul medicinei include piele și organe cultivate în laborator, nu este imposibil să credem că laboratoarele ar putea într-o zi să permită oamenilor să-și dezvolte propriile penisuri. O mână de transplanturi de penisuri de la cadavre au creat o altă posibilitate, deși au venit cu propriul set de implicații: un om mai târziu a cerut o inversare a procedurii deoarece se simțea inconfortabil cu noul penis.

Payne speră ca miturile despre intervenția chirurgicală să dispară în anii următori. Întotdeauna va fi o provocare în a construi un penis, dar rezultatele devin din ce în ce mai bune pentru pacienți. Dintre persoanele trans-masculine care suferă de disfuncție intensă din cauza organelor genitale, acestea nu pot fi doar proceduri afirmative, ci și să salveze vieți. La sfârșitul zilei, un penis este un penis.

Citește mai multe despre faloplastie:
Tot ce trebuie să știi despre transplanturile de penis

Tipul cu penis bionic o să-l folosească abia după două săptămâni de erecție

Botoxul pentru penis ar putea fi mai bun decât Viagra