Pentru că presa franceză a numit Bucureştiul al doilea cel mai „cool” oraş din Europa, m-am decis să prezint câteva dintre speluncile Capitalei unde se trotila lumea înainte să devină la modă. Mi-am pus ficatul la încercare în toate bodegile, pentru a vedea câte capace merită fiecare.

Spelunca de azi merită: 2 capace 

Regia e probabil zona cea mai prolifică pentru spelunci sau cel puţin era când eram eu în facultate. După ce-am dat azi o tură prin jurul căminelor de acolo am realizat cu tristeţe că toate bombele care pe vremuri erau pline de caracater, adică toate Pub-urile de la 18 la 21, au investit foarte mult în aspectul localurilor şi şi-au pierdut tot flerul. Acum cu greu mai faci diferenţa între ele şi o terasă de snobi din Herăstrău. Totuşi, chiar când voiam să renunţ la zona asta, am dat peste Lotus.

Spre ruşinea mea uitasem de spelunca asta, deşi e mai mult ca sigur cea mai ieftină din Regie, deci probabil şi cea mai ieftină din Bucureşti. Berea oscilează între 2,5 şi 4 lei şi haleala (mici, cordon bleu, chiftele) nu depăşeşte 10 lei. Micii de aici erau foarte buni, dar am preferat să nu mă risc de data asta pentru că nu prea au clienţi pe durata verii când bate vântul prin cămine.

Trucul preţurilor exagerat de mici de la Lotus e faptul că toată băutura o cumperi din minimarketul lor care e chiar lângă terasă. În timp ce unii dau opt lei pe o bere caldă la 0,33 prin Club Maxx, tu o arzi cu o doză sănătoasă de jumătate de litru, rece ca mortul, pe care ţi-o alegi singur din frigider. Mi se pare un loc ideal pentru cei care simt nevoia să iasă la o bere cu prietenii şi să-şi cumpere simultan hârtia igienică, caşcavalul şi pita pentru acasă.

Din  păcate locul o să vi se pară destul de pustiu din pozele mele, pentru că aşa era azi, la prânz, pe 36 de grade Celsius. Mai adăugaţi şi faptul că majoritatea studenţilor din cămine au migrat înapoi acasă sau la mare imediat după sesiuni şi n-o să vă mai mire. În restul anului e plin ochi şi dacă nu mă credeţi uitaţi-vă la concertul ăsta Paraziţii de la Lotus.

Acum să nu vă imaginaţi că Paraziţii o ard mereu p-aici sau c-au nonstop concerte. Locul e pentru relaxare, mă rog, mai puţin în serile cu meciuri. Au două televizoare şi două proiectoare pe care dau meciurile, chiar şi alea insignifiante între echipe de mâna a treia. Nici boxele nu sunt de decor. Un tovarăş de-al meu care stă prin zonă mi-a zis că e sinistru să încerci să citeşti pentru sesiune când urlă ăia de la TVR „goooool” cu subwooferul pornit la Lotus.

În afară de mine mai erau doar trei persoane când am ajuns la spelunca asta: două bucătărese dintr-o etnie intens discriminată care n-au vrut să vorbească cu mine fără permisiunea patronului şi bătrânul ăsta care mi-a zis să încetez cu căcaturile şi să-l las să-şi bea cafeaua în linişte.

După ceva vreme a venit şi tipul ăsta plictisit cu care am stat la o bere. Mi-a zis că-i place Lotusul pentru preţurile insultător de mici şi pentru scaunele de lemn cu aerisire posterioară. S-a săturat de căcaturile alea de scaune de plastic gri de la Ikea care imită coşurile de rafie şi de la care îţi transpiră fundul. Sunt perfect de acord.

Aici o să stric tradiţia cu pozele cu budele speluncilor, pentru că Lotus n-are. Asta ar putea să alunge clienţii pretenţioşi, dar, din punctul meu de vedere, micţionarea merge lejer prin boscheţi noaptea sau prin căminele din zonă ziua. Dar, pentru că e vară, n-am avut acces în cămine, aşa că m-am ţinut până în redacţia VICE unde buda e atât de mişto, c-o întrece pe cea de acasă.

În rest, Lotusului îi dau vreo două capace pentru faza cu buda, că s-ar putea să fie un impediment pentru băutorii de cursă lungă. Oricum, preţurile de acolo sunt destul de mici încât să ungă orice alcoolic anonim la inimă şi la ficat, deci compensează lipsurile.

Citeşte şi alte spelunci.