Donk este în același timp cel mai înspăimântător și hilar gen de muzică pe care l-a oferit vreodată Marea Britanie. E ca cel mai mic numitor happy hardcore învelit în MC-ing maniacal, neinteligibil și sunetul „donk” – un zgomot care ar putea cu succes să obțină măruturisirea unei crime de la un om nevinovat. Dar petrecerile – frecventate și de copii de ani 14 și de oameni care cred că ești pussy dacă bagi doar opt pastile într-o noapte – oferă un răgaz atât de necesar de la declinul industriei, de la șomaj, de la dependența de droguri și de la depresia generală care domină zona.

Ne-am întâlnit la Abbey Road, un centru de tineret din Bolton, cu niște aspiranți MC de 12 ani. L-am cunoscut pe primul donk DJ Greenie acasă la mamică-sa în Burnley și am petrecut ceva timp cu The Blackout Crew la o petrecere la Wigan Pier, casa spirituală a donk-ului.

Ce este donk-ul? Donk-ul e ceva ce face foarte mulți oameni fericiți. Atât de fericiți că nu este nimeni niciodată la bar, toată lumea e pe ringul de dans.